Crăciunul în jurul lumii. Personajele de legendă care îi pedepsesc pe copiii neascultători

Sosirea lui Moș Crăciun în noaptea de Ajun este un eveniment așteptat cu emoție de copii, dar și de adulți. Dacă povestea celui care împarte cadouri în miez de noapte este una frumoasă, în alte țări din lume există legende ale unor personaje nu la fel de prietenoase, relatează BBC.

În Islanda, Gryla este numele unei femei trol din mitologia scandinavă, despre care se spune că trăia în munți. Potrivit legendei, aspectul său este de-a dreptul înfricoșător: are copite și coarne, 13 cozi și un nas mare plin de negi.

În ziua de Crăciun, Gryla își părăsește adăpostul și merge în orașe pentru a-i căuta pe copiii care nu au fost cuminți în timpul anului.

Cei 13 fii ai săi sunt și ei cunoscuți sub numele de Yule Lads. Tradiția spune că aceștia aduc daruri familiilor islandeze cu 13 zile înainte de Crăciun, pe care se lasă în pantofi.

În Kenya există legenda unor personaje misterioase care, deși în timpul zilei arată precum oamenii, noaptea se transformă în totalitate. Părul lor este lung și ciufulit, iar ochii negri și pătrunzători. Aceștia ar alerga prin oraș în orele cele mai târzii, bătând la ușile oamenilor au aruncând pietre pe acoperișurile caselor.

Denumiți „nightrunners” („cei ce aleargă în noapte”, n. red) au totodată și puterea de a zbura, astfel că niciodată nu pot fi prinși. În plus, se spune că aceștia dezgroapă mormintele și fură oasele celor morți, pe care le folosesc la realizarea vrăjilor.

Moș Ene, personaj cunoscut în cultura populară a țărilor din partea de Nord a Europei, este cel care aduce copiilor vise frumoase, presărându-le pe pleoape „nisip magic”.

De asemenea, Moș Ene duce ce el două umbrele: una dintre acestea este frumos decorată și pictată, cu care aduce vise copiilor cuminți, iar cealaltă este neagră și are puterea de a aduce coșmaruri.

Există totuși și o versiune mai macabră a poveștii acestuia. În scrierile unui autor german, Moș Ene apara ca un personaj rău, care le scotea ochii copiilor și fiiilor lui cu care trăia pe Lună.

Spania, Portugalia și țările din America Latină îl au pe „El Cuco”, un personaj rău, care mănâncă copii. Acesta s-ar ascunde sub patul sau în șifonierul celor mici și iese de acolo de fiecare dată când copii nu vor să doarmă, să mănânce sau sunt neascultători. Astfel, despre „El Cuco” se spune că îi mănâncă pe cei mici și dispare apoi fără urmă. Înfățișarea lui poate fi diferită: uneori acesta ia forma unui bărbat cu pelerină, altădată arată preum o femeie-dragon, un monstru păros sau un spiriduș. Cunoscut și sub numele „El Coco” sau „El Cucuy”, el ar avea ochii roșii și, câteodată, o ureche strălucitoare.

Alte legende spun că „El Cuco” ar fi de fapt spiritul unui copil mort în urma unor violențe teribile, revenit acum pe pământ pentru a-i bântui pe oameni.

„Zwarte Piet” sau „Black Pete” („Pete cel Negru”, n. red) este originar din Olanda și se spune că este ajutorul de nădeje lui Sinterklaas, varianta daneză a Sfântului Nicolae.

Până în secolul al XIX-lea, poveștile arătau că Sinterklaas, a cărui casă era în Spania, aducea cadouri copiilor în fiecare an, pe 5 decembrie. Tot el îi răpea în sacul său pe micuții neascultători.

În anii 1850 însă, scriitorul Jan Schenkman îl descria pe Sinterklaas ca fiind însoțit de un slujitor de culoare, al cărui nume a devenit Zwarte Piet. Acesta din urmă este cel care s-ar ocupa acum de împărțirea cadourilor.